Note dupa o sesiune de planificare

Am petrecut o după-amiază întreagă în atelier, cu caietele de schițe deschise și referințele tipărite pe masă. Scopul nu era să finalizăm ceva anume, ci să stabilim direcția pentru selecția din acest an. Ce lucrări merită să intre în arhivă, ce criterii folosim ca să nu ratăm proiecte bune doar pentru că nu se încadrează într-o categorie strictă.

Discuția a pornit de la o problemă concretă: multe dintre nominalizările primite anul trecut au fost puternice pe concept, dar slabe pe execuție tipografică. Altele, dimpotrivă, aveau o finisare impecabilă, dar mesajul rămânea vag. Ne-am întrebat dacă e corect să comparăm un proiect de identitate vizuală cu o serie de fotografie artistică sau cu o instalație de artă digitală. Răspunsul nu a fost simplu și nici nu trebuie să fie.

Am stabilit, totuși, câteva principii care ne vor ghida în următoarele săptămâni. În primul rând, coerența internă a lucrării — felul în care fiecare decizie vizuală susține ideea centrală. În al doilea rând, relevanța contextuală: cum se raportează proiectul la discursul vizual românesc actual, fără să forțăm comparații cu piețe internaționale. Și, în al treilea rând, curajul de a asuma o poziție, chiar dacă aceasta riscă să nu fie pe placul tuturor.

Un detaliu care a revenit constant în discuție a fost importanța documentării procesului. Jurații internaționali ne-au spus de mai multe ori că apreciază când pot vedea schițele, eșecurile și iterațiile din spatele lucrării finale. De aceea, pentru ediția din acest an, vom încuraja nominalizații să trimită și materiale de proces, nu doar rezultatul finit. Nu promitem că toate vor intra în publicație, dar selecția va ține cont de aceste materiale.

Am discutat și despre secțiunea dedicată studiourilor emergente. Anul trecut am primit feedback că această parte a revistei este cea mai citită de studenți, dar că ar avea nevoie de mai mult context — nu doar portofoliul, ci și povestea din spatele formării echipei, bugetele reale, clienții cu care au lucrat. Vom încerca să acoperim aceste aspecte fără să transformăm secțiunea într-un ghid de afaceri. Rămâne o publicație de artă, nu un manual de management.

Până la urmă, sesiunea de planificare nu a produs o listă finală de nominalizați. A produs ceva mai util: un set de întrebări clare pe care să le adresăm fiecărei lucrări în parte. Și asta e suficient pentru moment. Restul va veni din lectura atentă a portofoliilor și din discuțiile cu juriul.